apa îndoaie vinul
cumpătarea judecătorului
nu-și mai scoate în oraș izbânzile
înțelege cuvintele
întoarse împotriva faptelor

bărbat bine
din favorurile clienților
smulge bandajele rănilor
să duhnească amorurile purtate prin tribunele
singurele văduve cu calități morale

nu-i străin de inimă
când nu primește rugămintea cuiva
privește frumoasele
cu soarele la inimă
ca un vârstnic
salvează insomnia
aparența rochiei de mătase
fâșâită pe treptele vârstelor