ador pădurea peste drum de ochii mei
îmi dă viaţă

observ un lup în curte
nu ştiu cine l-a dat afară din pădure
de câteva nopţi mă păzeşte
să nu mă atace alte jivine
sau să mă sfârtece
când va prinde momentul

ochii sticloşi ca două lămpi de grădină
îngropate din greşeală aproape
trec prin mine steaua polară şi sosia ei

mă opresc în prag să-l înfrunt direct
cu senzorii mei de control
după dârele de salivă pot să-mi dau seama
ce colţi are

nu urlă
o vrea să ne împrietenim

m-am pomenit şi cu dihorul
o vulpe şi-o cucuvea
s-au instalat ca la pensiune
în curtea mea cu gazon
să bage spaima în păsările de la care
împrumut zborul
de fiecare zi

acum nu sunt sigură dacă lupul e lupul
nici pentru sălbăticiunile celelalte nu bag mâna-n foc
pădurea nici pe-atât nu mai ştiu a cui e
posibil ca nici ograda

să nu mai fie a mea