stătea pe marginea pervazului
fuma
în echilibru precar
deasupra hăului
hăul de sus era al lui dumnezeu
bărbatul normal de duminica
cel cu ploile cu copii
cu moartea
hăul de jos era hăul de luni
cimitirul de peste drum
gol
unde preoții dormeau
morții erau plecați
doar ea fuma nervoasă
înfuriată pe bărbații ăștia
care nu mai veneau
în viața ei atît de netedă și arcuită
ca șoldurile unei viori
nedorită și singură în talcioc
fuma cu o frumusețe mecanică
într-un echilibru precar