timpul nu are religie
totuşi prin părţile vulnerabile
umbrele de pe muchiile de cărămidă ale zidurilor
înclină capul pentru rugăciune

sub colţul unei pagini îndoite
fetele şuşotesc
ca nişte servitoare pedepsite
numai privirile lor nevinovate duc păsări spre cer

pentru un moment neplăcut
în însemnările zilnice
nu există drum care să nu fie corectat
numai o femeie a cărei dragoste nu poate fi citită
se mulţumeşte cu ce simte