Acest text se află în Șantierul Literar Hermeneia.com
Am rămas impresionat
Atunci când am văzut lumina
Din sufletul întunecat
Al unui hoț,
Hoț numit doar de popor,
Căci el era, un simplu călător
Prin viață fără de căldură,
Dar pentru a trăi,
Un colț de pâine a furat,
Iară apoi a înfruntat,
Ura lumii fără cuget …
Impresionat rămân mereu
Când văd pe-alături
Umbra unui biet cățel
Care așteaptă mângâiere
și-un colț de pâine ca să-i dau,
Așteaptă în tăcere,
Și cea mai sinceră privire
Oferă cu iubire …
Aseară un copil de stradă
A rupt o floare de cireș
Ca nimeni să nu-l vadă,
să-i dăruiască mamei sale
un zâmbet cald pe buze
ca să-i reamintească
de el că e alături
mereu precum a fost
Și nu o va lăsa nicicând,
Nu sunt cuvinte-n vânt
Sunt impresionat …
Mă miră cei ce mă-nconjoară
Mulți au uitat de zâmbet
Mulți au uitat de soare
Și toată ziua mare
Își plâng de soartă și de milă
că nu au viața cea dorită
dar au uitat sărmanii,
Să rămână impresionați
De flori și lună în apus
De roua dinspre răsărit,
Să fie fericiți de viața care au primit,
Sunt impresionat
Că mulți nu știu să mai trăiască …
Comentarii aleatorii