În amurgul cerului
lumina se naște cu aripi
se ascunde după frunze
apoi cade râzând
pe obrajii tatălui
mereu cu brațele pline de pământ

se strecoară printre degete
ca un vânt bezmetic
îmi face cu mâna
ochii au prins scama asfințitului
micuții și-au strâns jocurile
ea și-a făcut cuibul
într-o liniște unde nimeni nu mișcă.