Aceiași zi, un bis perepetu, speranțe vechi un gând funebru
Zile se-aștern fără-ncetare mimate-n zâmbete amare
Cotidian în alb și negru, minți reprimate de tenebru.
Vid conturând însingurare ca într-un deșert avid de soare,

Durere mută, nepăsare, clipe trăite în uitare
Într-o grotească întristare, cerșind azi sorții îndurare.
Lieduri reci, covârșitoare, pe-o simfonie înșelătoare
Demonice note bizare într-un delir de nopții formale.

Monotonie, timp prezent, crepuscul sumbru, dor latent
Spirit răpus de clipe-amare hulindu-și zeul omniscient .
Dementă, angoase fără de sfarșit, se nasc și mor iară-și subit
Aceiași zi, același vid într-un pustiu fără sfârșit.