Au început să cadă
petalele margaretelor
sărutate de fluturi

pământul stă cu copacii în brațe
îi scutură de umbre
și cad frunze
frigul urcă pe picioare
îmi tremură ochiul
ceva se întâmplă
mă destram
pleoapele cad grele de somn

nu fii indiferentă
rupe-mi tăcerea cu o șoaptă

da sigur că da...simt sărutul
e viu pe buzele mele
îmi încolțește miracolul
între început și sfârșit
supraviețuiesc eșecului

suntem ca doi îndrăgostiți
aplecați peste mansarda vieții
de unde privim
trupuri de arbori tineri
și inimi ce-și fac cuiburi
în idealuri.