http://www.youtube.com/watch?v=eNMXC567YaE

Doar să-ţi apleci urechea
şi ţărmurile-ţi vor spune
despre orizonturi de vitejie,
ca o fantomă cu toate pânzele sus.
Pe-o mare nefiresc de albastră
cu valuri te cheamă, îţi cântă,
şoptesc poveşti fermecătoare,
incantaţii magice neînţelese.
Departe,
gene purpurii de văzduh,
trombe de flăcări
spre orizontul altor lumi,
talgere cu nard, tămâie şi mir,
fumegau înmiresmat
sub torţe de smoală.
Chiparoşi vechi şi neclintiţi
umflau umbre măiastre,
pe-un cer de ametiste
cu ţipete răguşite
de păsări necunoscute.
Vânturi cu mângâiere de giulgiu-nspumat
învăluie o lume tăinuită-n adâncuri…
între blândeţi şi rugăciuni de noapte.
Un răgaz pământesc m-aruncă
printre ancore, inele de parâme,
statui, săbii şi amulete stranii,
măşti groteşti, ciocuri de corăbii
şi simulacre de zei panicaţi…
O rază palidă de umbră piezişă
curgea…ocolind ruinele dintre ierburi.
Blocat între construcţii sentimentale
şi-un fel de chip al dimineţii,
cu gânduri concurente abisale
într-un sens giratoriu incert,
mercenari blocaţi în timp îmi fac semn,
aud cum mă strigă, îmi arată
umbrele siluetelor sacerdoţilor
cu mâinile întinse spre cer…

luându-şi osânda supremă,
aruncând în jur anatemă!