dar nu el cânta
poate că umbra se sprijinea pe clape
buzele îi erau nemișcate
glasul era al vreunui prieten
care privea înapoi
oamenii din jur nu râdeau
fiecare respirație trecea ușor petale
prin flacăra lumânării
și pentru ultima dată bătrânul din separeul galben
dar cel care ieșise n-a fost el
ci partea nezdrențuită a dorinței