Parfum de vant

imaginea utilizatorului Regasire

Acest text se află în Șantierul Literar Hermeneia.com

E ploaie-afara,dar in suflet ninge.
E liniste dar inima imi plange.
Nu pot opri secundele ce curg
Si ma indrept incet catre amurg.

Privesc duios la ploaia care cade
Pe frunza unui plop ce-n fata sade.
E-asa plapanda,mica, garbovita
Insa-n tacere se lasa biciuita.

Privesc la norii care umplu cerul
Si tare-as vrea sa le dezleg misterul.
Dar nu au timp din fuga sa se-opreasca
Nu vor mult timp pe soare sa-l umbreasca.

Ascult cum vantul umbla manios
Si cerceteaza totul parca de prisos
Si ma aseman lui.El cauta taramul
Unde putini ii pot simti parfumul.