Jocurile pleoapelor
cad obosite de somn
limba de foc a lumânării
silueta unei doamne de ceară
ce decojește întunericul

fumul încolăcește
în mintea mea bat clopote de vecernie
în zadar caut locul lunii
a fost măncată de beznă

prea multă tăcere
pe pereții odăii
fisuri de singurătate
încotro să privesc
camera e goală de cuvinte
ca o gelozie singulară
tace
cum tace poetul
frământănd mâinile
înainte de-a răsfoi încă o noapte.