ce sa mă fac cu tine
daca tot creşti către mine
când lumina se iţeşte
din cochilia plina cu cruciuliţe a unei elfe
da
îţi dă voie să mă prinzi de mână acum
să întrebăm totuşi spiriduşii?
să-i întrebăm!
dacă aruncă în noi cu lămâi sigur ne aşteaptă o cruce de drumuri

ce sa mă fac cu tine
să mă fac oare ambră şi să te păstrez pentru încă 1000 de ani
să mă ţin oacheşă aşa cum sunt lângă ochii tăi plini de fosfene sclipicioase
lângă mâinile tale din care culegeam zmeură rară

poate tu crezi că mai prind alge cu degetele
ca moartea s-a aşezat cu dosul ei generos peste dragoste
ori că a sufocat-o cu o mână neagră hidoasă
dar
nu e aşa
dragostea mea sudica

să mă ridic acum şi să vin către tine
să îţi aduc mieluţul

iar dacă
din prea mult dor de cer
eu mor mâine,
tu să îl mângâi pe creştet, mult, până ninge.