Unde oare se tot scurge
timpul ăsta-n devenire
care-n drumul lui parcurge
întâmplări fără gândire?

Care-i forţa cea divină
din miraculoasa vale
ce mânată de lumină
porneşte timpul pe cale?

Oricare fiinţă vie
e un receptor de vreme
dintr-o mare reverie
scursă printre teoreme?

E un reflector de fapte
într-un interval anost
după care intră-n moarte
ca şi când nici n-ar fi fost?

Când apare-o noua viaţă
un alt Univers apare
ca o operă măreaţă
renăscută la-ntâmplare?

Iar când vietatea piere
pe a timpului cărare
fără nicio mângâiere
orice univers dispare?