tu pasăre
nu-ţi împreuna aripile în aer
ca şi când cineva te-ar sufoca

du-te peste copacul
sub care oamenii singuri îşi căută umbrele

ajută-mă să-mi ridic privirea spre ceruri
ca un om abia spovedit
să bat la poarta raiului
să le spun sfinţilor
cum timpul nu e în stare să rabde nepăsările iubitelor lăsate
în nefericirile noastre

zboară pasăre
du-te departe
degeaba ţi-am îndoit clonţul
învineţind apa celor care ţi-au măncat puii
te vei alege doar cu mirosul de ouă sparte