1. luciferează-mi tu, mihai, tavanul

așchiez sârguincios cuvântul
rănile îmi cresc de mult sub piele
uneori luceafărul tresare
rătăcindu-mi noaptea prin perdele

becul pare c-a muntit tavanul
mă aplec de mine obosit
gleznele îmi curg îmi trag genunchii
mă ridic în palmă ca un ban găsit

și atârn de filamentul vieții
cupru-miez acoperit cu plastic
steaua mea din frunte se aprinde
cărților legate cu elastic

2. „vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin”

ninge atât de frumos cu cireșe
mahalaua parcă s-a îmbujorat în obraji
tremură poarta
o locomotivă șuieră în triaj
mâțele torc lenevite-ntre geamuri

praful ca o salomee dă ocol pietrelor
pe drum trec oameni cu umeri coșcoviți
în plasele mai mult goale
cotrobăiți
de-un ștrengar maidanez
plin de bale

- luați voi puricii! îl aud
luați voi lanțul la gât și căpușele
groparii vor deschide ușile
vagoanelor de marfă în care veți pleca
inima frunții

noi vrem la schimb dinții
colții poeziei – albi și curați!
cântați morților!
beți și cântați!
ciricul va mai trece înc-o iarnă

3. seara pe deal_ul mitropoliei

seara pe inimă - nici un bucium -
boutique a butic o votcă polar
mașinile dorm prăfuite-n parcare
eu fluier gagicile ivite arar

ascult prea-sfinția trăgând aghioase
în colț patriarhul își muruie somnul
îmi scot pe o bancă pantofii ciorapii
și bat darabana în surdină ca domnul

apar gardienii jandarmii și-o dubă
îmi strică puțin portretul-robot
eu râd ca nebunul scuipându-i cu dinții
sau poate canonul îmi cere să-i scot