Sunt lucruri despre care nu oricine vorbeşte în poezie fiindcă poezia nu este un purgatoriu al talentelor înguste trebuie să îţi cunoşti caii putere pegasul sau orice altceva să te adaptezi lungimii şi lăţimii drumului fie el şi rural altfel toţi ştim că marile figuri care scriu istoria poeziei au imunitate şi regim de vip-uri şi mai ales dreptul să scrie de toate pentru toţi căci clar este că oricâte-n lună şi în stele toate au trecut deja prin maşina de tocat cuvinte

Mă aflam şi eu ca întotdeauna la mijloc adică unde e mai rău

Unul dintre tabu-urile culturale pentru cei care nu trec peste vârfuri e sinuciderea dar şi trăirile la graniţa dintre viu şi mort şi prin urmare iată-mă arătată cu deştul că aş fi călcat în strachina cu smântână deşi am scris doar o poezie despre aşa ceva complet inofensivă vă pot asigura în definitiv homo sum humani nihil orice predispune la lirism este binevenit în bucătăria poetului şi efectiv la graniţa aceea după o tentativă altruistă de suicid nu se poate spune precis dacă acel lucru a fost vis ori realitate în ultimă instanţă ambele sunt realităţi sau ambele sunt opuse experienţei subiective

Un alt tabu este suicidul fie el şi altruist dar e simplu de explicat dacă intrăm puţin în pielea scufiţei roşii sau a altor personaje povestite ne putem imagina persoana tânără întâlnind tot felul de lupi sau vulpi şi nu are importanţă că i s-a spus că seamănă cu veronica din filmul pentru copii ceea ce contează e că persoana se gândeşte că în codrul sălbatic sunt şi alte scufiţe şi că pesemne un vrăjitor transformă cu mijloace modernizate electronice electrice farmacologice etcetera sufletele bune în lupi sau vulpi printr-un fel de vivisecţie ca în insula misterioasă aşadar scufiţa sau veronica noastră aflată la mare ananghie se teme că ea însăşi va dăuna altor scufiţe cu suflet bun şi nevinovat fapt sugerat şi de alte personaje şi ea preferă să încerce să se omoare după care e salvată in extremis

Şi vă spusei iar tot adevărul şi încălecai pe-un laptop paradit