e un morman mare de frunze
și unul mai mic
plin cu pisici, oameni,
un morman de nisip,
lipește-le pe toate de tricoul meu.

....

în dimineața asta când domnul arhitect mi-a spus că
s-au terminat materialele toate și voi rămâne ascunsă
cu pistolul cu jetoane colorate
până o să mi se facă frică,
lipește-mă de mine

tu știi că îmi place iarna îmi place mereu când ninge
și știu că ai să vii,
că vii mereu de undeva,
în timp ce un fluture roșu se învârte,

izbitor de aproape de mine,

izbitor.

lipește clepsidra de spatele meu,
lipește-o de sufletul meu,
dimineața și seara
scurtează-mi mâinile, picioarele,

lipește soarele,

pe ultimul proiect de arhitectură al domnului care
desenează de ieri după-amiază

acoperișuri de plexiglass

și rupe sufletul meu,
partajează hardisk-urile,
sună-mă pe telefonul modu,
cel mai mic telefon din lume.