Mașina rula lin pe asfaltul umed. Era dimineață. Aburul se ridica. Îi îngreuna vizibilitatea. Trecuseră prin câteva păduri. Plouase puternic. Alexandra dormea cu capul sprijinit de un pulover. Scrumiera era plină. O dimineață lenoasă. Confortul scaunelor de piele îl adormea ușor. Urma Fredeburgul.

***

- Lasă naibii gps-ul și fii atent la mine! Dacă ajungem prea târziu?!
- Ce e târziul pentru tine, draga mea?
- E ca atunci când așteptam să termini de vorbit la telefon cu mă-ta!
- Ce nervi avem, știi că mă entuziasmezi într-un mod plăcut!
- Iar vorbești la mișto! Uneori am impresia că ești un străin!
- Ce înțelegi tu prin străin, draga mea?
- Lasă-mă dracu’ cu maieutica ta. Vrei să accelerezi un pic?
- De ce?

Și bărbatul râse puternic după care opri clima. Dădu jos geamurile laterale. Mirosul crud al pădurii intră spulberându-le nările. Traseră adânc aer în piept. Trebuia să o protejeze. Dar încă nu știa cum. Avea să o ducă la rudele lui. Acolo va reuși să îi ofere un loc mai liniștit. Avea nevroză obsesivă. Dar o iubea mult. Călcă frâna puțin. Fata scoase o mână pe geam. Lui i se păru că verdele din ochii ei era peste tot împrejur. Frumoase păduri are Germania.

***

- De ce vrei să mă umilești?
- Ce este umilința pentru tine, draga mea?
- Păi să mergem la Dana în Lankau.
- Dezvoltă te rog! Dana ține mult la tine, Lexa!
- Și știe?
- Da știe!
- Cred că mă voi simți aiurea! E umilitor!
- Umilitor ar fi să ne certăm acum.

Ea își scoase pachetul de țigări și începu să fumeze. Fuma puțin de obicei. Acum naviga pe facebook și îi tremurau mâinile pe tabletă. Dar o făcea absent. Ca și cum ar fi fost abandonată pe lume. Ideea nu o părăsea. Nu vroia să fie privită cu milă. Simțea nevoia să fie singură.

- Oprește aici, te rog!

Mașina trase pe banda de rezervă. Alexandra ieși. Claudiu se întinse puțin să se dezmorțească. Ea vorbea la telefon aprins. Gesticula ca o mică dictatoare. Bărbatul se uită la ceas. Mai era puțin și se făcea dimineață. Intrară. El deschise termosul și mirosul de cafea inundă interiorul. Ea sorbea cu înghițituri mici. Palidă și obosită. Vru să mai întrebe ceva dar se răzgândi. Cum o să dea ea ochii cu Dana? Și cu gândul acesta își scoase un pulover. Bărbatul lăcrimă discret. Era puloverul mamei lui. Murise anul trecut.. Mașina porni ca și cum ar fi fost singura mașină care rula la ora aceea în Germania. Toate lucrurile poartă ceva din noi, își zise. Apoi se concentră pe subiectul unei prelegeri audiată recent. Poate din plictis.