Amintirile Alexandrei erau ca bălțile. Multe, tulburi și pline de mormoloci. Asculta mult Nicu Alifantis, Toto Cutugno, Pink Floyd. Roger Waters era idolul ei. Tot ce cânta Pink Floyd era genial. De Cutugno fusese ușor amorezată. Iar odată purtă o casetă cu Alifantis într-o plasă goală până la o prietenă.

Copilărise frumos. Era din Mangalia. Mergea la bunici des. Mai ales iarna de crăciun. Acolo, pe străzile Sebeșului se plimba singură. Îi plăcea mult în cimitir. Mai consuma și alcool. Atunci devenea haioasă. Scotea chestii de genul: patru morți cărau o groapă. Cețurile din iernile fără zăpadă. Le adora. Adora Bacovia și Cioran. Cânta la flaut. Frumos. Spunea bunicul ei.

Îi plăceau mult două cuvinte. Departe. Singur. Lua o bomboană și nu o termina. O punea pe noptieră pentru altă seară. Când era mai mică. Acum îi plăcea să picteze în creion. Dar se gândea în altă parte.

- Lexa cum e mâncarea?
- Bună tare!

Și bunicul râdea pe sub mustăți. Se simțea și el tânăr. Holtei plecat la agățat fete. Ea nu termina niciodată din farfurie. Stătea mult pe întuneric. Și la liceu debută boala ei. Nu mai știa cum. Obsesii după obsesii. Odată avusese impresia că nu mai poate căsca. Îi scăpa controlul. Devenea agitată. Și atunci era frumoasă.

Mama ei era vorbăreață. Și glumeață. Tatăl ei o legase odată de scaun și o bătuse. Era gelos. Mai avea o soră doar. Se înțelegeau potrivit. De multe ori venea noaptea târziu acasă. Se îndrăgostise de un băiat urât. Când s-au despărțit a rămas cu ceva. Nu știa dacă melancolie. Îl mai vedea în vacanțe. Gelu.

- Bună dimineața, Lexi!
- Gut Morgen se zice, prostuțule!
- Ja! Der himmel ist wolkenlos und tiefblau!
- Das ist neugering, meine liebe!

Îi spunea Lexi ca să o tachineze. Ea se ridică și se uită pe fereastră. Luă paharul și pastilele. Le înghiți greu. Se auzea un pikamer. Tuși de mai multe ori. Luă sticla. O bău jumătate. Claudiu privea mohorât o batistă. Pe ea sângele închegat avea forma unui stilet..