Caut să înțeleg ochii cum văd și suferă.
Un joc ce poate fi și ce nu poate
Distanță egală între zi și noapte,
Ton muzical vibrând delirant
În șoaptă pe clape.

Casc urechea cât imensul ocean atlantic
Să prind în carne vibrația vederii.
Durerea ei într-un hiat dogmatic.
În zborul haotic al îngerilor
Îmi ucide creierul.

Canalizez riduri peste frunțile tinere
Și scriu în rămășițe zâmbetul lor.
Alte durerii îmi deschid clipele
Imprimându-și stigmatul,
Prefăcându-se-n urlet.