nimicul bloca ieşirile necontrolat
aveam să zămislesc sub terapii de şoc
grav-uri de-un capăt şi de altul
cel mai de temut nud
spre mine aşa întindea haşura
şederii la picioare
i se depuneau înapoi labe de leu
opal lent în clivaj se tranşa membranos
vedeam până şi pânda încăpând cu gura în jos
din loje aur se sufla întretăind pneumonotonia
numai ce nu sărea în ochi
fibra aceea ultima supraomenească
întregul antiquarium scrijelind să se îndoaie
iar crudul meu discobol nu mai înmărmurea
tot polizând curbura

şi cu el toată artistăria