nu,
nu am fost de faţă
când creanga a atins fruntea piticului,
ştiu doar că i-a alunecat cuibul din braţe,
că printr-o întâmplare stranie
s-a oprit la jumătate de metru
deasupra pământului,
au apărut apoi oamenii aceia fără chip
care au închis în grabă cartea,
câteva litere atârnau pe jumătate afară
şi de-asta mai sunt eu aici,
poate vreuna a căzut pe drum
sau poate că pasărea adormită în pieptul bunicului
are nevoie de apă...
dacă sunt bine?
sigur că sunt!
întâmplarea asta era normal să o trăiesc
la cât trecut m-am încăpăţânat să iau cu mine!
dar tu...
pe tine de ce nu te văd,
acum, când toată lumea e la mine în cameră?!