copyright Ilinca Bernea

ghemuiesc în palma unei femei o perdea

rămân îndelung sedus

de fotografia ei prea mare pentru realitate

strâng înserarea într-o cană

lichid stins cu tremurul mâinilor

servesc un altfel de ceai

aburul nărilor tale

cu mersul inegal

mă îndepărtez și observ

cum alinți pulberea fină ce plutește peste fotolii

nu pot să neg dureros

camera unde am senzația de spațiu îndrăgostit

în timp ce dorm obosit

surprind uneori palpându-mi obrazul ceva

odată cu degetele îți simt buzele liniștite

și lucid pentru moment

înțeleg ce înseamnă un ideal feminin

nu am mai ieșit de mult din casă

zici tristă

ating poza

și se anunță doctorul

pentru a-mi face doza de respirație sau haloperidol