miroase a fericire neîntâmplată
am uitat să aştept
pierzând urmele păsărilor
şi cineva acum mă strigă
auzi?
lupul în cuşcă

fără să recunosc unde e vina mea
vine un moment neînţeles
când vara rămâne bolnavă de iarnă
şi frunzele
cad obosite dintr-un poem bătrân

pulsul la sfârşitul zborului
în al cincilea colţ
îşi iese din minţi
trântesc uşa şi plec în locuri târzii
unde nu am mai fost