ne vor ucide stelele verzi,
vom plânge de durere
ca doi copaci desfrunziţi de toamnă

să plecăm cu vântul spre uitare
tristeţea să dispară prin noapte
să fugărim din gând, de pe ochi
neliniştile de spaimă
fereastra să rămâna deschisă o vreme
să intre stelele îngheţate
lunecând prin perdele lumina
în odaia unde arde focul
cu miros de lemn şi răşină
să răsufle gutuile pe laviţă
cu arome dulci de fluturi

simt zâmbetul când deschideţi
larg uşa odăii
să dorm în patul femecat
unde n-am trădat somnul
cu vise străine
ca pe tărâmurile de unde am sosit