Fruntea albă m-a purtat fără vină
printre lucruri și oameni,
apusul se vestea la un capăt de scări,
credeam că voi scrie o carte despre mirări!

- la fiecare capăt de scară
găseam câte o pânză de păianjen
și o albină cu zborul mort,
creșteau cireși pe lângă blocul
imens, cu mirese la geamuri
și îmbulzeală de miri
pe sub cireșii înfloriți,

așteaptă să cadă seara
peste umerii fetelor obosite
de lumina de peste zi.