Ma înconjuraţi cu bucuria din care am plecat
în noaptea de coşmar.
Acum sunt părăsit
într-un ţinut îndepărtat
unde se întâlnesc mările,
soarele răsare şi apune din ape.

Copacii nu mă recunosc
ninge cu dor,
pe albul zăpezii din gânduri
scriu poeme,
măştile mele cad în apele golfului
de unde vin şi pleacă zilnic
vapoarele lumii.

Tu nu vii , nu m-aştepţi, nu ştii
plouă cu depărtări,
uitarea face zid.
Dincolo de mine e apa,
dincolo de tine pământul.
Cerul e liber, aştept un zbor,
o axă între doua puncte
imaginare,
unde a rămas iubirea,
neliniştea şi teama.

Totul e mort, nu apare nici visul
doar hazardul învinge închipuirea
mai degrabă decât moartea.