silv -
eu te-am uitat.
totul e acum închis etanș,
acea simfonie de culori
din octombrie-tăcut.
acele mișcări nu mai topesc
zăpada din mine.
strâng din umeri
și împletesc bucata
infinită de rafie
ce mă leagă de acest trup
setea mă adoarme în gând
eu, lăstarul visând
la sfârcul de sevă
din care se hrănesc lăstarii
toate s-au întâmplat în sufletul meu
ca pe un ring imens de dans
undeva sub cerul gurii
eu te-am uitat
sângerând abundent
ca o gingie.
Poezie:
Comentarii
Sapphire -
Repetiții fără susținere ideatică, un fel de langoare care nu prea se mai "poartă", poate doar finalul mai inedit, deși am o rezervă în general față de chestiile vădit forțate doar pentru un final mai în forță. Cred că trebuia o idee mai generoasă...