astăzi o să-mi caut printre degetele de la picioare
cele câteva zile ce-au mai rămas de dus
curios, când pășeam printre obuze
macii se-ntunecau a furtună și mă țineai cu fața lipită de parbriz,
de parcă m-aș fi priceput la vitralii.
rânduri, rânduri porumbul tăia aerul în game largi si ascuțite,
îți țineai strâns părul în coadă
depresia ta avea riduri
și mă înnobilai ca pe vremuri
cu felii de pepene roșu.
așteaptă,
prin mina de sare,
nu-i decât un refugiu pentru genunchi
portul desfrânat în joaca de delfini,
îmi găsesc echilibrul între stabilopozii înfrunziți
ca-ntr-un Dali șomer printre compotiere cu scoici
noaptea de iulie,
zemos prelinsă între umerii noștri neatingându-se,
ecluze de sete,
făcea să-mi cadă șosetele,
cea stânga mai jos
ca alergând pe trotinetă spre școală.

Rămâi, pleacă, va fi oricum mai bine.