Privesc la viaţa mea ca la o tablă de şah
invadată de nebuni şi de cai sălbatici.
Trimit numai gândul la înaintare
şi aflu că au fost nimiciţi de propria nebunie.
Pe tabla mea de şah se mai bat încă pioni nevinovaţi
trimişi la moarte ,,sigură,, de regele negru.
Nebunia, boală molipsitoare a cuprins tot regatul
dar carul ,,reginei de alb,, se înfiinţează la palat.
Şi, ce mândru era regele negru!
Ştia cât urăsc nebunii dar şi cât îmi plac caii sălbatici...

Ioana Voicilă Dobre