prăbuşit

străbătut de tine
ca un fluviu încremenit
mirosea pe maluri a peşte
salcâmul înflorise a doua oară
trăiam cea mai lungă toamnă

de pe mal aruncau năvodul
ridicau până sub nori
oraşul cuibărit în mine
se zbătea ca un peşte uriaş
branhiile se desfăceau
ca aripile sub care
începea noaptea

ochii fotografiau timpul
chiar în momentul în care
viaţa îi părăsea

se ascundea ca o pasăre
sub ferestrele umbrei