1

Cuvintele Ecleziastului
Fiul lui David
Rege în Ierusalim

Un gol nesfârşit
spune Ecleziastul
Un infinit neant
Totul este gol şi neant

Atâta trudă omenească sub soare
La ce foloseşte ?

Generaţii vin şi pleacă
Şi pământul rămâne

Soarele răsare apune soarele

El aleargă spre un loc
În altul reapare

Vântul merge spre miazăzi
Se întoarce spre miazănoapte

Se întoarce şi merge şi se întoarce
Vântul se răsuceşte mereu

Se aruncă fluviile în mare
Fără a o umple

Mereu spre izvoarele lor
Se întorc fluviile

Toate cuvintele obosesc
A le face să spună mai mult nu se poate

Ochii sunt mereu însetaţi să vadă
Urechile nu se satură niciodată de ceea ce aud

Ce a fost va mai fi
Ce s-a făcut se va mai face

Nimic nu e nou
Din tot ce se află sub soare

Se spune despre un lucru
,,Iată, acesta este ceva nou’’

Dar el a fost deja
În vremurile dinainte

Nicio amintire de la cei care au trăit
Şi de la cei care nu mai sunt
Nicio amintire în cei ce vor veni

Eu, Ecleziastul, rege al lui Israel
Eram la Ierusalim

Ca înţelept m-am străduit
Să parcurg şi să cercetez
Faptele săvârşite sub soare

Această muncă aspră
Prin care Dumnezeu îl curăţeşte pe om

Am văzut tot
Din ceea ce se face sub soare

Dar totul este gol şi neant
Şi alergare după vânt

Ceea ce este strâmb nu se îndreaptă
Ceea ce lipseşte rămâne absent

Vorbind inimii mele am zis
Iată măreţia mea

Înţelepciunea adunată în mine
Nimeni înaintea mea
Nu a avut atâta în Ierusalim

Şi inima mea a văzut
Înţelepciunea supremă

Toată ştiinţa
Şi inima le-am folosit

Pentru a pătrunde înţelepciunea

Pentru a scruta pasiunile

Pentru a observa nebunia

Dar şi aceasta este hrănire cu vânt

Cu cât înţelepciunea creşte
Cu atât mai mare devine suferinţa

Cu cât pătrunzi lucrurile
Cu atât sporeşte durerea

2

Am zis inimii mele vino
Vreau să te umplu de bucurie
Şi să străluceşti de fericire

Dar iată şi aceasta este părere

............................................

Argint şi aur am adunat
Comori regale şi ţinuturi

Pentru mine însumi am pregătit cântăreţi şi cântăreţe
Şi cea mai mare dulceaţă pentru un om
Un harem de neveste

Sunt mare şi puternic
Nimeni niciodată în Ierusalim
Nu a fost atât de puternic
Dar Înţelepciunea este a mea şi rămâne în mine

Şi ochilor mei care vor totul
Eu nu le refuz nimic

De la nicio plăcere
Eu nu-i îndepărtez

Ca din orice trudă a mea
Să-mi rămână o plăcere
Din orice efort al meu
Ceva pentru mine

Şi tot ce am făcut
Munca mâinilor mele o privesc
Şi străduinţa pentru a o face

Şi iată totul este zădărnicie
Şi alergare după vânt

Nu este nimic trainic sub soare

------------
Traducere după versiunea franceză
,,L'Ecclésiaste / Qohélet'' de Anna Devoto