De-mi iei din veşnicia de frământări doar ora
Şi trupul tău atavic mi-l dai ca un zaraf
La schimb voi fi de-acuma, pierdut, al tuturora
Şi am să-mi lepăd cântul de dragoste în praf.
Ce rost să dau vieţii, cădelniţând iubirea,
Când rostul tău teluric în miezu-acestei lumi
Nu e să-ţi laşi în forme îmbogăţită firea
Şi nici să creşti în spirit, ci numai să consumi.
Învaţă-mă femeie cum să trăiesc în carne!;
Cum să absorb prin simţuri plăcerea în dezmăţ!
Învaţă-mă scriptura acelui zeu cu coarne!
Învaţă-mă că totul şi toate au un preţ!
Învaţă-mă! În mine nimic n-o să se-ntoarne,
Fiindcă eu Iubirea nu pot să te învăţ.

15.VIII.2011