după fiecare gând mort
mă reculeg în ţarina olarului
alături de cerul închis
în oasele celor ce dorm
un tărâm pe care ochii nu-l văd
doar lutul descoperă surâsul ars al stelelor
ce s-au stins în apa răsăritului

îmi simt sufletul învelit în placentă
creşte în mine viaţa
o carne nouă ce acoperă coastele

rămâne o clipă din ceasul când Dumnezeu
a umbrit lumea pe dealul Durerii