au fost cîndva alte vremuri
ne vindecam altfel
decît să mușcăm așa cum facem acum
puțin cîte puțin meschin
din speranță
doar atît cît să nu se vadă
în partea dinspre sufagerie
te răstigneam peste pianul alb
tu și faldurile tale nesuferite
mătăsurile panglicile
respirația sacadată
și albul
impenetrabil al ochilor
defunctele amintiri ale copilăriei
desuurile
tabuurile primitive
desfrunzirea desflorirea invierea
mă întrebam în gînd ca și cum ți-aș fi furat toate măștile
dacă simți ura cu care te iubesc
sau poate
adîncul în care intru
precum o sabie rituală
cînd lumile noastre se prăbușeau
una în cealaltă
în roșu perfect