Caii neadormiți ne-așteptau.
Ei nu oboseau niciodată…

De-abia plecaseși din mine,
mirosea a gutui, a lapte îndulcit cu miere
ca în copilărie,
afară era toamnă și copacii
își inventau frunze noi.
Eu te inventam pe tine îndrăgostit.

Tu nu îmi ajungi niciodată
îți spuneam zâmbind.
Îmi ajung mie
auzeam printre foșnetele frunzelor ireale
răspunsul tău,
mult prea calm pentru gutuile
și mierea și copacii din somnul meu.

Caii neadormiți ne-așteptau.
Ei nu oboseau niciodată…