Merg încovoiat
copiii nu mă mai văd
bătrânii nu mă recunosc
Sunt o pulbere
fină.
Oraşul străin
de atâta ploaie
îmi curge sub tălpile goale
printre copaci.
Visul nopţii trecute
plin de răspunsuri
îşi caută întrebarea
în mintea mea.
Obosesc.