am privit mult fumul să învăț ceva
spune-mi rob bun stăpâne
poate așa voi uita păcura din glas
cum se risipește speranța celui grav
lângă o cruce mică neagră
răsturnată pe marginea unui drum
european

izbit de rafale care aduc furtuna
mă simt ziar pus sub butucii
de unde începe focul
un călător care nu își dă numele
niciunui coleg de masă

nu te pot asocia cu planeta mea
doamne
după cum nu pot opri
rotirea stolurilor de păsări migratoare
acestea dansează
necunoscute pentru cei ce nu zboară
uneori mi-aș dori să cred
că și ele îmi tânjesc la fel de mult
țara