atît de ușor să nu mai găsești nimic
vulcani acoperiți cu umbre și cenușă de pești
noroi și junglă prin care plouă
maimuțe infrigurate
și goale
să atingi orb temple mucegăite
pe urme de regi înfășați în copal
să te crezi zeu al mării să intri în deșert
ca un crab
într-o cochilie desprinsă din țeasta
ultimului meteorit căzut între flori
atît de ușor să te întorci absent
ca și cum ai fi auzit ceva în mijlocul otrăvii
tu și năpîrca să treceți mai departe
atît de ușor să fi fost totul un timp
pierdut