Țășnesc dorințe ca niște aripi
peste înălțimi pleșuve
să urci în visele mele
unde privirea mustește începutul iubirii

cuvinte întretăiate de altitudine
au cuib pe crestele idealului
timpul obosește la fiecare respirație
mă lepăd de trupul ce moare în fiecare clipă
o speranță
se vede în leagănul zâmbetului
cum încălzește pieptul inimii
și ronțâie sângele
din rădăcinile trupului
să mă înalțe departe de mirosul pământului
unde dragostea oarbă nu este înșelată
cu visul de-o noapte.