Fiecare cu problema lui.
A mea e frumoasă.
Ca o păpușă.
Are ochi albaștri
și inimă de plastic.
Interschimbabilă,
asemeni unei cartele.
Vorbește non-stop
la telefon
și-și poartă mereu
bronzul
pe tocuri înalte,
indiferent unde mă duc,
încercând astfel
să îmi imite umbra.
Lumea îi spune
crimă,
supranumind-o
perfectă
și asta pentru că,
oriunde aș merge,
încearcă mereu
să sară peste lege.
Eu îi spun simplu:
Crimeea și asta
pentru că
e frumoasă ca o păpușă.
Are ochi albaștri
și inimă de plastic.
Interschimbabilă,
asemeni unei cartele.
Pentru că vorbește
non-stop la telefon
și-și poartă mereu bronzul
pe tocuri înalte,
indiferent unde mă duc,
încercând astfel
să devină
a doua mea umbră.