Acest text se află în Șantierul Literar Hermeneia.com
prima moarte
prima moarte este cea mai grea
sufletul care-şi doreşte libertatea
ar ieşi prin pori
dar nu suportă împărţirile
ar sparge un vas din creier
cu sânge şi untdelemn
ar dori să erupă prin buric
sau să se zbenguie prin inimă
nimic nu are asemănare
până în clipa când te ierţi
în rând cu ceilalţi
totul devine pâine miere şi smirnă
scăldate în vântul călduţ şi cu aripi moi
care-ţi iese din gură
învăţănd zborul spre înalt.
Poezie:
Comentarii
- perfectibil -
a.a.a. -
Cred că textul ar putea fi scos din şantier dacă ai modifica puţintel prin prima unitate (prea multe exemple, aş spune - dar nu-i asta marea problemă -, şi prea multe cuvinte de legătură) şi dacă ai peria puţin şi finalul, în special megaclişeul "învăţănd zborul spre înalt". De cealaltă stereotipie (prima moarte) nu mă leg, pentru că pe ea se bazează ideea, una destul de bună şi inedită, aş crede (sufletul care are nevoie de împăcare şi, mai ales, de unitate spiritualo-materială, pentru a pleca liniştit).
Dacă binevoieşti să lucrezi pe el, pe text, şi o vei fi făcut, fă un click pe "atenţie editor", te rog!