Răsărit de soare până la apus,
emoţie de lemn
frântură scuipată din munte,
ore timpurii suflate,
închegate fulgerător în pământuri...

Veşnic suflă liniştea,
precum o harpă tristă,
adunându-şi note de înmormântare.
Crucea pământului înmiresmează
bulgări de ţarâna scuturând
frigul oaselor lor,
întunericul veghează
locuri ale prezentului,
drumuri întortocheate intimidează.