în locul ăsta au cam de toate
tablouri cu zîmbete şi gropi
proaspăt săpate ca nişte răsaduri de primăvară
din care nu încolţeşte nimic
au teatru de păpuşi cu plîns imprimat pe bandă
şi oameni împăiaţi în poziţii fericite
pe scenă şi acasă
au copii desenaţi în pîntecul mamelor cu tătici ţinîndu-i de mînă
ca pe nişte mînere de lemn
au parade, covrigi şi insigne de ofiţeri îngropaţi cu ceremonii
în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soţiei pe genunchi
bunicile care croşetează pe banca din dreapta
au lumînări aprinse de jur împrejur
iar nepoţii lor îşi aşaza din timp
trotinetele sub autobuz
deasupra doar nori ce au învăţat cum să ţină ploaia în ei
mă întind
şi iarba se culcă sub mine
ca o femeie ameninţată cu pumnul
mă privesc de sus dintr-un colţ de cer
mai închis ca buzele noastre
te admir în oglindă făcîndu-ţi nod la cravată
cînd te-ai întors eu deja trăisem
Comentarii
felicitari!
francisc -
In locul asta au cam de toate - m-am gandit ca locul este aici, lumea
oameni impaiati in pozitii fericite - a trai autentic presupune, cred, mai mult decat a fi fericit
barbatul, bunicile, nepotii lor - o livada cu visini care ne scutura pe toti
ma privesc de sus - o pb de perspectiva, dublata de una a sincronicitatii
deja traisem - cand viata si noi impreuna cu ea stim asa cum spune Maria (Rainer Maria)
"si stii deodata/aceasta a fost"
BANG
Virgil -
mai puțin finalul care mie mi se pare „elaborat” în contrast cu naturalețea textului. de ce oare le place oamenilor să termine totul cu BANG...
gaudium in veritate
Trinity -
asa se spune? Dorin, admir gratia logicii aplicate in demascarea verurilor de mai sus. Intr-o lume in care autenticitatea este pe cale de a deveni un articol de lux pe eBay poetei nu-i ramine decit sa murmure un umil 'merci beaucoup'..
Virgil (esti gata? :p): BANG!
papouis dansează sirtaki pe latină
bobadil -
Mie mi-a plăcut poemul... poate unul dintre cele mai reușite citite pe aici de o vreme bună.
Corina este o autoare paradoxală, ea scrie poezie în orice poziție, nu pot decât să mi-o imaginez plimbându-se prin casă și scriind, una în bucătărie, una la duș, una în cămară, și mai rar, recunosc, una în dormitor, dar mai sunt și din astea.
Asta este probabil scrisă la televizor (unul imaginar desigur) pe un canal gen history or such, unde cineva a dezgropat o mumie și de aici a început insiprația... zâmbete, gropi, păpuși, insigne... această poetă folosește clar cel mai mare număr de substantive la mia de locuitori!
Dar mie tot mi-a plăcut poemul... pentru că poemul ăsta este corina papouis în carne și salopetă, gospodina noastră harnică a poeziei care, când își pune și șorțul, she is in business!
Mai puțin finalul, aici sunt de acord... nu prea merge!
Păcat, s-a cam ars mâncarea corina, dar să știi că mie îmi place și așa, mai afumată.
-/// -
a.a.a. -
Şi mie mi-a plăcut textul. Mă rezum să spun că are nişte construcţii descriptive foarte inspirate şi originale şi totuşi nu risipeşte din constanţă (pentru că în cazul ăsta, de cele mai multe ori, se întâmplă pierderea de altitudine).
"în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soţiei pe genunchi /
deasupra doar nori ce au învăţat cum să ţină ploaia în ei
mă întind
şi iarba se culcă sub mine
ca o femeie ameninţată cu pumnul"
Unul dintre textele foarte reuşite.
To live...
Trinity -
is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all. (O Wilde) - poate una din radacinile poemului?
Andu esti mai aproape de adevar decit crezi: chiar discutam asta recent, impactul mediei pe retina muzei..nu stiu daca a fost scris in fata tv-ului dar inspiratia a pornit de la un film f scarry: After-life. Foarte trist/ macabru/ pe alocuri grotesc. insa esenta era cred intrebarea: de ce murim? si raspunsul dat de unul din personaje a fost: ca sa apreciem mai mult viata. Multumesc de apreciere si semn! (vezi? nu doare sa vorbim [aproape] civilizat! :D)
Adrian, multumesc pentru feedbackul constructiv si ma bucur ca ai metionat ce ai mentionat mai sus: in verva creatiei uneori nu constientizez stlul scrierii si uneori mesajul iese diluat. daca aici a iesit bine voi revedea cum si de ce.
Multumesc tuturor celor care m-au citit si comentat. si recomandat
PS: Chiar voiam sa va intreb: credeti ca femeia din poza sarutata de barbat este cea a carei cenusa se afla in urna?
noua poezie cuantică
alma -
Mi se pare cam sofisticat textul, un fel de poezie cuantica. Nu inteleg cum de apare asa ceva la un autor care se vrea consacrat: " nori ce au învăţat cum să ţină ploaia în ei". Pare a fi o traducere google. Remediaza, pe cat posibil. Strofa cu trotinetele e nereusit redata. Versul "în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soţiei pe genunchi" nu imi arata mie, ca lector, ca e vorba de aceeasi femeie, iubita dinainte de a-i deveni sotie, ci, in mod hilar, de iubita de dupa sau din timpul casatoriei.
Mie cel mai bun mi se pare ultimul vers, adica, in sfarsit, un vers!
In rest, nu curge, nu se leaga, ideea e grozava, insa redarea e greoi exprimata in romaneste. Poate ca ar suna mai bine in engleza.
Ta very much!
Trinity -
Si cum ideea este saminta, restul doar o planta a creatiei care nu e pe gustul tau, I forgive you! (adica te iert :p)
Cheers!