o ruină în care nu am vrut să intru
nici măcar să filmez sau ceva asemănător
nu mai există ordine într-un babel stricat
de vreme ceasornicele nu mai funcţionează
nimic nu mai poate fi recunoscut
şi dacă ţi-a aparţinut vreodată
dumnezeu atârnă de un catarg
probat de câţiva norocoşi
locul acesta acum ceva minute
fusese un birou cu suflete pe ziduri imortalizate
citate /suntem ceea ce iubim/ mi-amintesc
de ochii lui nichita mai ai albastrului decât
cerul acum căzut ca o pancartă electorală ziua prinsă
între dărâmături nişte cuvinte grele
într-o discuţie lovită de seism
nu ştii de fapt cine rezistă sau dacă
efectul ar fi să zaci braţe în braţe
într-o relaţie necunoscută
numele nu contează nici dacă ai fost propriul şef
ori vreun pârlit cu mâna întinsă către moarte
cenuşii trupuri lipite într-o veşnicie care şi-a înscenat
propria navigare eşuată în spaţiul universal
închis pleoapă peste pleoapă

câteva momente înainte ideile
muşuroaie de furnici construind pământul
în manieră egipteană frunzele tăiau aerul uman
în spirale dimineaţa se ridica de pe piele cu urmele iubirii
timpul anormal de normal aproape plictisitor
cu mecanismele lui de trecere prin oameni
indolent în faţa oglinzilor care nu se reflectă
în minciună viaţa este de o altă părere
controversată
doar iubirea rezistă acolo în moloz
cu bărbia pe umărul dislocat
un fir de păianjen între două lumi
leagănă preistoria

femeie harnică moartea adună oasele
uscate surcele la focul cărora se va încălzi pentru
încă o generaţie