zilele agăţate de sârmă ca o pereche de papuci rupţi
m-au împiedicat să merg mai departe

aşa mi-a fost greu să scot capul înainte
mersul s-a dovedit fără de sens înafara unei relaţii

dragostea
mi-a deschis fereastra
și-a început să-mi arunce din gânduri

singurătatea a fost prima care a plecat jos pe scări
doar cei care n-au suferit-o au aruncat cu pietre în ea