Suntem în ziua a șaptea și nu putem să ne mișcăm.
Mă simt legată de piciorul patului,
mâinile le pot răsuci în aer
fac cercuri de magie,
clar mă privește un ochi de chihlimbar
din icoana așezată la răsărit de soare
dimineața asta este frumoasă,
pot respira
aerul superb instalat în clepsidra
trei sferturi umplută cu nisip
roșu și verde-albăstriu,
aș vrea să-l macin în golul memoriei
vreo oră de acum încolo,
pot judeca la rece
se topește cubul de gheață cristalin din geamul
ferecat de zăbrelele
tainicei mele inimi.
Plafonul e împușcat de privirile necunoscutului din ajun
care-a insistat
să mă cunoască pas cu pas,
din ochii lui răsar acum pete pe tavanul
murdar de gândurile altcuiva
de ce n-am puterea de-a mă ridica
ascult cum se pierde trilul poeziei scrisă pe intuneric
astă-noapte când din prea multa fericire
am crezut că pot să zbor.
Este ziua a șaptea încă
și nu ne putem mișca.
Comentarii
Miruna -
nu-mi place neconcordanta personajelor lirice, mai intai spui "nu putem sa ne miscam", apoi utilizezi persoana I, ar fi fost poate mai sugestiv sa lasi o pauza intre primul vers si celelalte si, eventual, intre restul si ultimul vers. de asemenea, ai cateva clisee, cum ar fi"astă-noapte când din prea multa fericire am crezut că pot să zbor." mi-ar fi placut sa-mi spui altfel.sau altceva acolo. prietenesc,
rafael -
Diana oricat de mult te simpatizez pentru ca esti novice ca si mine tot trebuie sa iti spun ca nu e mare lucru ceea ce ai postat in ziua de odihna a Creatorului. Vrei exemple? "aerul superb instalat în clepsidra" "pot judeca la rece se topește cubul de gheață cristalin" "Plafonul e împușcat de privirile necunoscutului din ajun care-a insistat să mă cunoască pas cu pas" Cine? Plafonul? necunoscutul? Toata poezia are un aer teatral si sunt sigur ca nu asta ai avut in intentie. Scrie mai simplu, fara a cauta metafora cu orice pret.
Sword -
1. ok, am însă o precizare: este doar a 7-a zi, poate să fie a 7-a zi de când s-a întâmplat ceva important pentru mine, poate să fie duminică sau poate fi joi, sau orice altă zi, doar că este a 7-a. so, n-am căutat metafore, nu-mi place să am un text chinuit și fără ritm, iar că nu se înțelege cine a insistat să mă cunoască, iarta-mă dar nu cred. Sunt poezii pe acest site mult mai puțin explicite decât asta. 2. viața este plină de clișee, nu comentez asta, ce vreau să spun este că într-adevăr există o linie de marcaj invizibilă între NOI și EU, e important să fie invizibilă (de aici și inexistența unui spațiu) pentru ca să puna mințile noastre, ale tuturor, la contribuție. Așa am gândit eu atunci și poate NU am dreptate. vă mulțumesc pentru critică, aș fi preferat să vă și placă ceva:)
Ioana Dana Nicolae -
Diana, e o atmosferă frumoasă în poeziile tale, dar expresia nu e îngrijită, ar trebui să lucrezi mai mult pe texte. Se te ferești de metafore fără valoare, de clișee, de construcții pleonastice: "icoana așezată la răsărit de soare"- locul icoanei chiar acolo este, nu mai era nevoie să specifici! dimineața asta este frumoasă, aerul superb vreo oră de acum încolo pot judeca la rece din geamul/ferecat de zăbrelele tainicei mele inimi. să mă cunoască pas cu pas astă-noapte când din prea multa fericire am crezut că pot să zbor." Cam multe, nu? Știu că ai și poezii mai bune, și mult mai bune. În fine, îți respect jocul! Inspirație ai, mai intră printre cuvinte!