despre asta nu știu nimic doar presupun
că și mâine și poimâine vor fi tot zile
privesc și prea devreme îmi spun
de ce cădem ca să ne ridicăm
mult prea devreme
da
aș vrea să treacă primăvara
și să plouă apoi să văd răsărituri întinse la soare
acum retrăiesc durerea genunchilor zdreliți
eu sunt la fel așa îmi spun ei neschimbată
doar că uneori nu-i mai recunosc
după douăzeci de ani
o fotografie color

îmi amintesc
pe unii nu i-am mai văzut niciodată

despre asta nu știu nimic doar presupun
că totul se poate privi dintr-un punct de vedere
când stai deoparte într-un colț totul devine mai simplu
important este că acolo te așteaptă ei
ca să te îmbrățișeze
dar repet
despre asta nu știu nimic doar presupun