story of a city

imaginea utilizatorului emiemi

moartea e o femeie frumoasă.
ca orice femeie frumoasă ea vine cînd nu mai aștepți nimic.
cînd ți-ai smuls nopți în șir părul din cap rugîndu-l pe dumnezeu să-ți dea o iubită.
pînă la urmă constați că dumnezeu ți-a făcut pe plac te cuprind remușcările retragi tot ce-ai spus despre el.

ca orice femeie frumoasă ea e dorită de mulți.
devii paranoic. îți imaginezi privirile pofticioase ale bărbaților cînd întîrzîie te gîndești la tot felul de lucruri oribile. apoi regreți.
ea e numai a ta. pentru tine ar merge și la altar. nu contează că mama și prietenii îți spun mai așteaptă vă cunoașteți de prea puțin timp.

dar nu mai contează nimic. mereu ți-ai dorit o femeie de care să fii mîndru și care să te facă să te simți în largul tău. mergi pe stradă țanțoș cu pieptul înainte printre coaste ți se vede inima. vrei să ți se vadă inima mereu ai fost omul care nu se ascunde ești atît cît văd ceilalți.

[…]

cu mutatul în alt oraș e altă poveste. să presupunem că ea se mută la tine. ar putea s-o dea gata arhitectura ciudată și oamenii buni. la intrarea în oraș ți se pune o fîntînă arteziană în brațe cu indicații precise să ai grijă de ea ca de propriul copil. unii oameni ar trebui să exerseze legănatul înainte de toate.

apoi o s-o dea gata mirosul de ardei copți. în tot orașul se face dintr-o dată cald ca-ntr-o bucătărie oamenii sunt un fel de plite pe care sfîrîie viața. îi smulgi pielița și e numai bună de pus în oțet.

[...]

o dată ce ați făcut cunoștiință cu vecinii rutina și cea mai apropiată biserică încep problemele. locuri de joacă nu sunt. ea ar vrea să lucreze în teatru cine știe cîndva poate o sa fie directoarea teatrului de provincie. dar aici nici urmă de teatru. casa de cultură e goală oamenii au grijă de dramele lor. dacă nu se machiază o femeie frumoasă își pierde strălucirea.

[…]

să presupunem că te muți tu lîngă ea. bagaje prea multe nu ai oricum ți-ai dorit să nu depinzi așa de mult de lucruri mărunte. dacă ai ce mînca azi e bine dacă nu să ai siguranța că mîine nu-ți va fi foame. dacă ai cu ce să te-mbraci e ok dacă nu mîine să ai siguranța că nu vei fi gol.
pînă la urmă lucrurile s-ar rezolva ce dracu doar ești bărbat.

[..]

moartea e o femeie frumoasă.
ca orice femeie frumoasă ea vine cînd ai pierdut tot.
cînd ți-ai smuls nopți în șir părul din cap rugîndu-l pe dumnezeu de-o iubită.
pînă la urmă constați că dumnezeu ți-a făcut pe plac te cuprind remușcările retragi tot ce-ai spus despre el. fixezi bine în cap rugăciunea care a funcționat ca să știi cum să te rogi dacă ea nu e aleasa.

Proză: 

Comentarii

cuvântul tău luci acum și minții mele... moartea este feminină prin genul care îl poartă în limba română. ceea ce numești aici proză, îmi amintește de augustin doinaș și felul lui de a scrie. nu spun că imiți pe cineva. departe acest gând. asta îmi umblă în minte citind ce ai scris. felul în care închei supozițiile acestei incursiuni lirice despre moarte, m-a făcut să zâmbesc plăcut. originalitatea și teribilismul acestei scriei constă, în opinia mea, în asocierea ideii de moarte cu cea de femeie frumoasă, ceea ce este ok. am lucrat într-un cămin de bătrâni care mureau cu zâmbertul pe buze, ca și cum și-ar fi întâlnit iubirea vieții în acele ultime clipe. terifiantă și fantastică întâlnire. despre acele vremuri mi-ai amintit, dar mi-a și plăcut modul în care ai scris despre așa ceva.

nu exista cumva o greseala in titlu? amuzant finalul